Descriere

Piesă naturalizată, montată pe postament dreptunghiular din lemn, aripi strânse lângă corp, cap/privire ușor orientată către dreapta jos. Cioara grivă are spatele, abdomenul, părțile laterale și baza cozii de culoare gri. Restul penajului, picioarele, ciocul și coada sunt negre. Cioc puternic, de culoare neagră. Irisul este brun.

• Tip: Cioara-grivă
• Specie: Corvus cornix
• Taxidermist: A. Dudina

Caracteristici: Este o specie sedentară, de talie mare, cu masa corporală de 410-675 g. Cioara-grivă trăiește și este răspândită peste tot: în orașe, pe câmpuri, la marginea pădurilor, în zone industriale, oriunde găsește surse de hrană. Este o pasăre omnivoră. Se hrănește cu: cereale, fructe, semințe, mamifere mici, șopârle, ouă ale altor specii de păsări mai mici; în unele cazuri poate fi și necrofagă, hrănindu-se cu stârvuri de animale. Întrucât se hrănește cu ouăle și puii păsărilor mici, cioara grivă produce pagube în populatiile de fazani, potârnichi, prepelițe, gâște sau rațe sălbatice. Ea atacă chiar și puii de iepure, uneori și exemplarele adulte (bolnave sau rănite). Perioada de reproducere începe din luna martie. Ponta este formată de obicei din 4-5 ouă, clocite de către femelă pentru 17-20 zile. Cuibul este construit de către ambii adulți, în aproximativ 7-8 zile, din ramuri întărite la bază cu noroi și este căptușit cu păr, lână și materiale vegetale.

Areal de răspândire: răspândită pe aproape întreaga suprafață a Pământului.

Curiozități: Ciorile sunt singurele viețuitoare, cu excepția omului și maimuțelor, care sunt capabile să se folosească de unelte în căutarea hranei. Ele pot ține minte și recunoaște chipurile oamenilor. Simțul văzului este de o calitate excepțională, fiind cel mai dezvoltat simț ale acestei specii. Prin modul de hrănire, ciora grivă produce pagube agriculturii (mâncând porumbul ”în lapte”) într-o măsură mai mare decât folosul pe care îl aduce prin culegerea larvelor dăunătoare.