Istorie

Piesele fac parte dintr-un lot de obiecte care au fost descoperite de arheologul Nicolae Chetraru în anul 1958.

Cultura Cucuteni se situează în perioada finală a epocii pietrei șlefuite (eneolitic). Această cultură este una dintre cele mai frumoase manifestări artistice din eneoliticul european.

Toată ceramica cucuteniană a fost lucrată cu mâna, fără folosirea roții olarului, ca întreaga ceramică preistorică din Europa, până la mij. mil. I î.Hr. Totuși, se foloseau unelte de lemn, os și lut ars pentru modelarea și netezirea perfectă a vaselor.

Lutul era foarte bine preparat, curățat de impurități și amestecat numai într-o mică măsură cu nisip cu bobul mic, care constituia degresantul necesar pentru a împiedica crăparea pereților vasului după sau în timpul uscării.

Odată vasele modelate, ele erau de cele mai multe ori cufundate într-o zeamă groasă de lut, care le acoperea ca un înveliș uniform extrem de fin și apoi uscate în aer liber, probabil la umbră, pentru a împiedica crăparea pereților. După uscare, se executa decorarea cu culori minerale și apoi se ardeau în cuptor la o temperatură ce ajungea la 900 grade Celsius. În schimb, vasele cu incizii și caneluri erau decorate în timp ce pereții nu erau uscați.

Cele trei culori „clasice” ale decorului policrom cucutenian sunt albul, roșul și negrul. Ele au nuanțe diverse. Uneori, la cele trei culori se adaugă o a patra, un brun-roșcat. Vasele pictate erau foarte bine lustruite, după ce erau scoase din cuptor.

O lege a decorării acestor vase este respectarea simetriei, pe cât posibil, în distribuirea și desfășurarea motivelor.

Motivele sunt spirale într-o mare varietate, cercuri și bucle, geometrii frânte și poligoane, cruci și svastici, dar și stilizări de păsări, animale ori reprezentări antropomorfe.