Descriere

Biogrupă. Piesă naturalizată cu aripile strânse, în picioare, postură statică, montată pe o creangă, lângă o grămadă de șoareci. Compoziția este montată pe suport plat din lemn. Coloritul corpului pe spate este ruginiu-gălbui-deschis cu desene cenușii și brune, în formă de dungi subțiri, longitudinale; abdomenul este roșiatic sau ruginiu-gălbui amestecat cu alb, cu dungi longitudinale. Ciocul este brun, iar picioarele galben-ruginii. Urechile sunt înalte și întunecate, fața este înconjurată cu penaj galben, ochii sunt mari și aurii. Datorită celor doua smocuri de pene de pe cap mai este cunoscută și ca bufnița cu urechi.

• Specie: Asio otus
• Taxidermist: V. Ufnarovschi

Caracteristici: Este o pasăre sedentară, răpitoare de noapte. Anvergura aripilor este de 85-95 cm, iar greutatea corpului este de până la 330 g. Duce o viață arboricolă nocturnă și crepusculară. Ziua nu vânează, ci stă așezată lângă trunchiul vreunui arbore. Specie carnivoră, se hrănește cu șoareci în proporție de 90% și cu păsări mici. Trăiește în pâlcuri de păduri, folosind cuiburile vechi ale altor păsări sau pe cele de veveriță, în câmp deschis, zone mlăștinoase, parcuri, livezi, dumbrăvi. Prin luna aprilie depune 4-6 ouă de culoare albă. Incubația durează 27-32 de zile.

Areal de răspândire: în Europa, Asia și America de Nord.

Curiozități: Pe timpul iernii se pot identifica locuri de adunare de câteva zeci sau sute de indivizi în locuri ferite de vânt, cu vegetație bogată, de obicei în tui sau în alte conifere ornamentale din fața primăriilor, școlilor, grădinițelor sau chiar în curtea oamenilor.

Este o pasăre remarcabilă prin faptul ca reușește să-și schimbe înfăţişarea în funcție de dispoziție, de mediul înconjurător sau de posibilii adversari.

Pe noapte prinde și mănâncă 6 șoareci. Păsările din această specie mănâncă pe „nemestecate”, înghit prada întreagă.