Coghiliță cu găleată
Parametri
-
Identificator:
Etn-598; FB-11386; Etn-173; FB-6410 -
Documente de evidență:
Act nr.15 din 13.11.1996; Act nr.143 din 16.06.1960 -
Donator:
V.Chiperi, or.Cahul; Stepanida Tarlac din s. Baurci -
Țara/atelier:
raionul Cahul -
Dimensiuni:
Coghilița: Llemn-130 cm, LĂlemn-6 cm; Lplaca-(20+6) cm; LĂ inel- 3 cm; Găleata: Î-22 cm, D gură-23 cm, D bază-28 cm -
Material/tehnică:
lemn, fier; forjat, tăiat, cioplit
Descriere
Coghilița este un obiect de uz casnic confecționat dintr-o bucată de lemn prelucrat, încovoiat, cu patru fețe. De ambele capete a coghiliței sunt fixate plăci metalice, bătute în cuie, capetele cărora sunt îndoite sub formă de cârlige. Plăcile sunt atașate de lemn cu verigi metalice (una lipsește).
Găleată – obiect de uz casnic, confecționat din doage de lemn și două cercuri metalice. Are forma unui trunchi de con. Are fund plat de lemn; în lateral are două urechiușe din lemn, înălțate, cu găuri transversale de care este prinsă o toartă din vergea metalică. Obiectul era utilizat la scoaterea apei din fântână, la păstrarea sau transportarea apei.
Istorie
Coghilița (coromâslă, cobiliță, cobilițoi, cobelete) era purtată pe umeri. Servea de obicei la transportarea găleților, cofelor, donițelor, coșurilor ori a altor greutăți. Conform obiceiului, a aduce apa cu coghiliță a fost întotdeauna considerată o sarcină pur feminină, dar o foloseau adolescenții sau bătrânii. Bătrânii spuneau că o persoană are putere atât timp cât poate aduce apă cu o coghiliță. Bărbații cărau căldările cu apă în mâini. Au fost cunoscute trei tipuri de coghilițe: în formă de baston, îndoite (arcuite) și sculptate. Cel mai popular tip – arcuit. Pentru confecționarea coghiliței se alegea un lemn ușor, trainic, flexibil, uniform și rezistent la crăpare. Cel mai des, meșterii au folosit mesteacăn, alun, arțar și mai rar – pin și molid. Ca semifabricat pentru coghiliță se alegea o bară de 5-7 cm grosime și 135-210 cm lungime, fiecare semifabricat se tăia la grosimea necesară și se îndoia. Pentru a-și asigura forma, coghilița se înmuia într-un iaz, se încălzea la foc sau se îngropa în pământ la locul viitorului focar. Plăcile metalice cu cârlige pentru găleți se atașau la capetele uneltei. Uneori coghilița era decorată cu gravură și servea uneori până la 50 de ani.
Parametri
-
Identificator:
Etn-598; FB-11386; Etn-173; FB-6410 -
Documente de evidență:
Act nr.15 din 13.11.1996; Act nr.143 din 16.06.1960 -
Donator:
V.Chiperi, or.Cahul; Stepanida Tarlac din s. Baurci -
Țara/atelier:
raionul Cahul -
Dimensiuni:
Coghilița: Llemn-130 cm, LĂlemn-6 cm; Lplaca-(20+6) cm; LĂ inel- 3 cm; Găleata: Î-22 cm, D gură-23 cm, D bază-28 cm -
Material/tehnică:
lemn, fier; forjat, tăiat, cioplit