Descriere

Piesă naturalizată cu aripile întinse, în poziție statică; capul este orientat ușor spre dreapta. Forma corpului este alungită. Penajul general este negru cu reflexii metalice, coada este lungă. Ciocul este masiv, puternic, încovoiat, cu vârful îndoit în jos asemănător cu un cârlig, cu o pată portocaliu-gălbuie la bază, iar gâtul este gros și lung. Ochii sunt verzi. Degetele mari, puternice sunt unite de o membrană interdigitală, mai groasă decât la rațe, gâște sau pelicani.

• Tip: Cormoran mare
• Specie: Phalacrocorax carbo

Caracteristici: Este o specie sedentară, de talie mare, cu greutatea corpului între 350-550 g. Cea mai mare concentrație de cormorani este întâlnită în zona Deltei Dunării. Este o pasăre foarte lacomă, consumă în general 1 kg de pește zilnic, iar în perioada creșterii puilor – câte 2-3 kg. Se hrănește în general cu pește, adesea se asociază la hrănire cu alte specii (precum pelicani). Este specie monogamă. Cormoranii își fac cuiburile pe marginile stâncoase ale insulelor, folosind ca materie primă: nuiele, pietriș, crengi. Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Ponta este formată din 2-6 ouă, care sunt clocite pentru 27-31 de zile.

Arealul de răspândire: toată Europa, toată coasta oceanului Atlantic, coastele Mării Negre și Mediterane.

Curiozități: Este un bun înotător și un foarte bun scufundător, poate să se scufunde până la 8 m și să stea sub apă până la 2 minute. Este considerat sanitarul bazinelor acvatice, întrucât prinde un număr mare de pești, bolnavi sau bătrâni.

Copacii în care cuibăresc sau înnoptează cormoranii sunt uscați din cauza excrementelor foarte corozive.

Pentru că nu are glandă uropigiană, penajul se udă, astfel este nevoit să stea cu aripile întinse pentru a-și usca penajul.