Descriere

Rinocerul lânos sau rinocerul cu blană a trăit în stepele din nordul Eurasiei în timpul Pleistocenului târziu și a fost ultimul reprezentant viu al genului. Animal erbivor.

Un rinocer lânos adult avea de obicei de la 3,2 până la 3,6 metri lungime de la cap până la coadă, cu o înălțime a umărului de 1,45–1,6 metri și cântărea până la 1,5–2 tone. Atât masculii, cât și femelele aveau două coarne din cheratina: un corn lung întins înainte și un corn mai mic între ochi. Cornul anterior avea o lungime de 1–1,35 metri pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani, în timp ce al doilea corn putea avea o lungime de până la 47,5 centimetri. Cornurile dure de pe creștet erau folosite atât ca instrumente de săpat, căutat hrană, cât și ca arme defensive sau de atac în fața prădătorilor.

Blana animalului era densă, lungă; membrele scurte și corpul îndesat. În comparație cu alți rinoceri, rinocerul lânos avea capul și corpul mai lungi, precum și picioarele mai scurte. Umărul său avea o cocoașă puternică, pe care era sprijinit cornul masiv din față al animalului. Cocoașa conținea și o cantitate de grăsime care îi va ajuta să supraviețuiască iernilor deșertice ale stepei uriașe.

Principalul habitat al rinocerului a fost stepa uriașă, un peisaj mare deschis acoperit cu o gamă largă de ierburi și arbuști.

Rinocerul lânos a dispărut în timpul ultimei perioade glaciare.