Descriere

Furca prezintă o vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors. Are forma unui cilindru cu mijlocul pătrat pe care sunt crestate linii orizontale și verticale, ce formează figuri geometrice, și îngroșat, astfel încât cu vârful furcii formează un con mult alungit. Piesa este lucrată manual dintr-o singură bucată de lemn având la partea superioară un orificiu pentru legat caierul.

În procesul torsului furca este o piesă statică pe lângă fus (care este răsucit cu mâna pentru a înfășura firul tras din caierul legat de furcă). Se puteau folosi înfipte în brâu, prinse sub braț, stând în picioare, umblând, afară pe uliță sau pe câmp, dar și în casă, șezând, strânse între genunchii sau înfipte într-o gaură făcută special în vatră sau în mobilier pentru a o fixa.

Furca a devenit un obiect cu un rol social important. În anumite zone era primul obiect confecționat/făcut cadou fetei de către feciorul cu care urma să se logodească.

Fusul este lucrat manual. Are forma unei vergele, bombat la mijloc, alungit la unul dintre capete (pentru a putea fi prins cu ușurință, cu vârful degetelor și învârtit), iar la celălalt capăt, mai îngroșat, în formă de con, care are rolul de a ține și de a direcționa firele.

Fusul este cel mai comun instrument utilizat în procesul filării fibrelor. Există mai multe tehnici de a toarce cu ajutorul fusului: torsul realizate prin rotirea fusului în mână și torsul cu fusul sprijinit. Fusul este răsucit cu mâna pentru a înfășura firul tras din caierul legat de furcă. Când fusul este plin, firul se deapănă pe diverse alte suporturi sau se face ghem și procesul se reia.