Istorie

: Civilizaţia Cucuteni-Tripolie îşi are rădăcinile în culturile anterioare din regiunea carpato-dunăreană. Se întindea pe un vast teritoriu din regiunea munţilor Carpaţi până la cursul mijlociu al râului Nipru, pe teritoriul actual al Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Civilizaţia Cucuteni era una protourbană cu „oraşe” cu o suprafaţă destul de mare, fiind uneori întărite cu valuri de pământ şi şanţuri. Ei locuiau în case dreptunghiulare construite dintr-o carcasă de lemn, cu pereţii împletiţi din nuiele şi unşi cu lut, prevăzute cu instalaţii pentru încălzire şi pentru pregătirea hranei (vetre de lut şi ruguri). Locuinţele aveau unu sau două niveluri, fiind împărţite în mai multe încăperi.

Ocupaţiile principale erau agricultura şi creşterea animalelor. Se cultiva grâu, orz, mei, mazăre, cânepă şi viţă de vie. Unelte: săpăligi confecţionate din corn de cerb sau din lemn cu vârful din piatră; seceri din lemn cu lama din bucăţi de silex sau seceri din aramă; sfredele, frecătoarea, brăzdare. Creşteau diferite animale domestice: vite cornute mari şi mici, cai şi porci; găini. Ceramica, care era arsă în cuptoare speciale, era de diferite forme şi ornamentată cu desene în culori – roşu, alb şi negru.

Se practica ţesutul stofelor din fire de lână de oaie şi cânepă.

Fiind o populaţie de agricultori, cucutenienii se închinau divinităţilor ce simbolizau belşugul şi fertilitatea. Divinităţile lor erau întruchipate în figurine feminine sau zoomorfe (statuete ale taurilor) confecţionate din lut.

Cultura Cucuteni-Tripolie dispare ca urmare a pătrunderii în regiune, în mil. III î.Hr., a unui nou val de populaţie indo-europeană.