Descriere

Fragment de semi mandibulă dreaptă cu un dinte întreg (m2) cu cinci lame și unul fragmentar (m1 – molar inferior este foarte uzat) și un premolar (Pd4). Sedimentul de culoare neagră de pe suprafața mandibulei este din cauza minereului de magneziu. Oasele mandibulei sunt puternic fosilizate și acoperite cu nisip cimentat. Vestigiul a fost descoperit în cariera satului Ursoaia în septembrie 1974.

Caracteristici: Mastodontul Anancus a trăit în timpul epocii Tortoniene a Miocenului târziu până la dispariția genului în timpul Pleistocenului timpuriu, cu aproximativ 3-1,5 milioane de ani în urmă. Anancus arvernensis avea în jur de 3 metri înălțime, cu o greutate de până la 5-6 tone și semăna foarte mult cu un elefant modern. Avea doi colți. În afară de picioarele sale oarecum mai scurte, Anancus era diferit de elefanții moderni și prin faptul că colții săi erau mult mai lungi, până la 3 metri lungime. Colții erau posibil arme de apărare, spre deosebire de elefanții de astăzi. Molarii nu erau alcătuiți din lamele ca cele ale elefanților adevărați, ci aveau cuspizi, precum tapirul și molarii de porc. Anancus se pare că a trăit în păduri, mâncând din copaci și arbuști și săpând tuberculi și rădăcini în podeaua pădurii și s-a stins când aceste păduri au lăsat loc pășunilor.