Descriere

Biogrupă. Elementele piesei sunt naturalizate, fixate pe suport de lemn, masculul și femela cu aripile apropiate de corp, cap/privire ușor orientată către dreapta, iar cei patru pui au aripile desfăcute în cerc, cu capetele orientate spre ciocul mamei. Nagâțul este de mărimea unui porumbel cu coloritul penajului aripilor și spatelui negru-verzui, iar creștetul și gușa sunt negre. Penele de pe cap formează un moț arcuit în sus. Partea laterală a capului cu abdomenul sunt albe. Ciocul este scurt și de culoare neagră, iar picioarele sunt relativ lungi. Masculul se deosebește de femelă prin creasta mai lungă, aripile mai puțin rotunjite în zbor, precum și prin penajul negru bine definit de pe piept și cap, la femelă penajul negru din aceste regiuni ale corpului fiind intercalat cu penaj alb, cu aspect pestriț.

• Tip: Nagâţ
• Specie: Vanellus vanellus

Caracteristici: Este o pasăre migratoare de talie medie. Masa corpului – circa 200 g. Hrana păsărilor constă din insecte, larve, viermi, și alte nevertebrate mici ce trăiesc pe câmpie, iar hrana vegetală – semințe, o consumă în cantități mai mici. Nagâțul este activ atât ziua cât și noaptea. Este o specie monogamă pe parcursul unui sezon. Cuibăreşte pe pământ. Ponta – din 4 ouă. Trăieşte prin bălţi, pe fâneţe, lângă râuri, iazuri. Pasăre folositoare, distruge insecte dăunătoare.

Aria de răspândire: Europa și Asia.

Curiozități: Nagâţul preferă să populeze câmpiile joase și chiar zonele mlăștinoase. În iernile blânde sunt exemplare care rămân la noi. Mai de mult, ouăle nagâțului puteau fi găsite pe listele de bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi culegerea lor în Europa este interzisă. În Evul Mediu, la români, era o pasăre extrem de detestată. Atunci când românii se ascundeau în mlaștini de teama năvălitorilor tătari, nagâțul îi semnala, zburând în jurul lor și făcând zgomot. Din această cauză în popor această pasăre se mai numește și câine-tătărăsc.