Istorie

Acest mic obiect din lemn este folosit pentru a întipări cu ajutorul însemnelor sfinte pâinile aduse la biserică, împreună cu vinul, în zilele de sărbătoare. Pâinile astfel însemnate sunt cunoscute în popor sub denumirea de prescuri. Pregătirea și coacerea lor este atribuită bătrânelor satului, văduvelor „curate”, femeilor credincioase „curate și iertate” cu o conduită morală, care au primit dezlegare de la preot sau măicuțelor din mănăstiri, fiind singurele aflate în măsură de a înfăptui această trudă ale cărei roade sunt sortite cele mai de seamă taine creștinești. După dospirea aluatului și după ce pâinilor li s-a dat forma cuvenită, li se aplică deasupra pecetea cu însemnele sfinte ale căror urme se păstrează vizibile și după coacere. Aplicarea însemnelor este urmată de rugăciuni simple: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Doamne primește-o!”.