Descriere

Obiectul se numește vălătuc, pietroi, piatră de armănit (hărmănit). Piesa este din piatră, are formă cilindrică, găurită pe mijloc, cu șapte dinți sculptați în ea, distanța dintre dinți este de 10 cm, adâncimea 11 cm. Armanul (de la arman, arie – loc pe câmp unde se adună și se treieră cerealele) era îmbrăcat pe o vergea din fier (osie), care se lega de loitrele (părțile laterale) căruței. Era folosit pentru treieratul culturilor agricole – separarea semintelor de spice etc.

Treieratul s-a făcut pe arman, amenajat în fiecare găspodărie. Pregătirea armanului necesită: curăţirea locului, stropirea cu apă, presărarea de paie, bătătorirea cu un mai greu de piatră, în mijloc se bătea un par, cam de înălţimea unui om, de care se prindea otgonul (funie groasă de cânepă) de 10-15 m lungime, care se lega odată de sus apoi se lăsa în jos pe par până la mijloc şi se făcea acolo un „ochi”. La capătul liber al otgonului se fixa un lemn care se prindea la căpăstru. La calul înhămat şi bine potcovit se ataşa, prin intermediul crucioiului pietroiul de treierat, care avea forma unui cilindru de piatră prevăzut cu crestături longitudinale şi o osie ce trecea exact prin mijloc de capetele căreia se legau două braţe de lemn ce se uneau la capete în triunghi. Animalele se învârteau pe arman până ce spicele erau bine scuturate de boabe. Paiele se înlăturau cu furca de lemn şi iabaua mare (furca cu 5-7 dinți), iar pleava cu iabaua mică.