Descriere

Piesă naturalizată, fixată pe suport plat din lemn, cu pivirea ațintită înainte, cu gura larg deschisă. Cu labele din față ține o rață sălbatică cu burta sfâșiată. Pisica are o constituție voluminoasă și o coadă foarte stufoasă, care la vârf este tocită. Blana este foarte plăcută la atingere, fiind moale și mătăsoasă. Culoarea ei este brună-cenușie. Urechile sure-ruginii în afară și galbene-alburii pe interior. Pe spate are o dungă neagră caracteristică, ce ajunge până la baza cozii. Coada voluminoasă este inelată și are două inele negre. Trăsătură distinctivă importantă: vârful cozii pisicii sălbatice este întotdeauna negru, iar sub bărbie prezintă mereu o pată deschisă la nivelul gâtului.

• Tip: Pisica sălbatică (biogrupă)
• Specie: Felis silvestris
• Taxidermist: V. Ufnarovschi

Caracteristici:  Este specie carnivoră. Trăiește în păduri și bălți. Masa corpului de 3–8 kg. Se hrăneşte îndeosebi cu rozătoare de toate mărimile, şopârle, broaşte, peşti şi păsări. Atacă uneori iezi de căprioară. Este un animal singuratic. Pisica sălbatică are glandă perianală (de secreție externă), ce secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar și pentru atragerea partenerului. Împerecherea are loc în lunile februarie-martie, iar după nouă săptămâni, pisica fată până la 5 pui. Este specie periclitată, ocrotită conform legislației în cadrul rezervațiilor științifice „Codru”, „Plaiul Faguli”, „Pădurea Domnească” și „Prutul-de-Jos”.

Areal de răspândire:  Europa, partea vestică a Asiei și Africii.

Curiozități:  Pisicile pot sări de 5 ori lungimea propriului corp; pot vedea noaptea de 5 ori mai bine decât oamenii – în special dacă ținta este în mișcare.

Dacă este nevoită, poate înota, dar în general evită apa. Nu urmărește niciodată prada care o scapă.