Descriere

Pistol otoman cu cremene tip Elbasan (azi, oraș din Albania), cu percuție, cu bătător (vergea). Țeava pistolului este hexagonală la culată, rotunjită spre gură și lisă în interior, este din oțel. Pe țeavă este ștanțat un motiv geometric. Spre culată, în partea stângă, există un marcaj care indică litera [V] în gura căreia este o incizie care seamănă cu litera chirilică [Ф] (F), iar sub litera [V] sunt reprezentate ale trei litere [Ф] (marcă de meşter ?). Ţeava este fixată de uluc prin două brăţări din alamă. Patul şi ulucul, de lemn, îmbrăcate în alamă gravată cu motive geometrice şi palmete. Ulucul cu locaş pentru bătător. Bătătorul este din oțel, decorat cu trei brâuri a câte patru inele. Platina este fixată în corpul armei cu două șuruburi metalice. Patul decorat cu motive ajurate realizate în alamă care îmbracă lemnul, se termină cu bulb mult alungit. Mecanismul de dare a focului – cu cremene, de tip miquelet este așezat pe partea dreaptă a armei. Mecanismul de dare a focului este alcătuit din: cocoș port-cremene; tigăița, amnarul și arcul amnarului; arcul declanșatorului; bara de declanșare; platina. Garda trăgaciului este placată cu alamă, gravată cu motive geometrice. Garda se prelungește cu o talpă de fixare spre mâner, prinsă cu ținte metalice. Încărcarea se făcea pe gura ţevii.

Un pistol cu cremene folosește o bucată de cremene ținută într-o făclie de blocare. Atunci când se apasă pe trăgaci, un ciocan cu cremene atașat cade, lovind o bucată de oțel numită „încrețitură„. Acest lucru produce o scânteie care face ca praful de pușcă din tigaie (direct sub cremene) să se aprindă. Printr-o mică gaură, aceasta aprinde încărcătura principală de pulbere din fundul armei, ceea ce face ca aceasta să tragă bila rotundă, alice sau glonț.