Descriere

Piesă naturalizată, cu aripi strânse pe lângă corp, în picioare, poziție statică; fixată pe suport plat din lemn. Capul este mic, plat, ciocul galben în forma de pumnal, irisul galben. Penajul este brun-roșcat, cu nuanțe de roșu purpuriu, pe lateral – câte o zonă maro-violet. Pe ceafă, stârcul purpuriu are câteva pene lungi, ruginii. Penajul îl ajută să se camufleze în caz de pericol sau în timpul vânătorii.

• Tip: Stârc-purpuriu
• Specie: Ardea purpurea

Caracteristici: Este o pasăre migratoare, de talie mare cu greutatea 0,5-1,3 kg. În zbor, gâtul lung și subțire este curbat în formă de ”S”. Stârcul-purpuriu preferă zonele de stufăriș, dar este întâlnit și pe marginea canalelor. Este o specie carnivoră, hrănindu-se în special cu pești, amfibieni sau nevertebrate din zonele acvatice. Ocazional prinde mamifere de talie mică sau pui de păsări. Cuibărește în colonii mici și mixte, alături de alți stârci. Cuibul poate fi amplasat pe sol în stuf, în tufe de răchită sau chiar în sălcii înalte. La construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, cât și la cuibărit, participă ambii părinţi. Femela depune 4-5 ouă ovale, albastru-verzui. Puii eclozează după 26 de zile. Este o specie vulnerabilă.

Arealul de răspândire:Europa, Asia și Africa.

Curiozități: Este una din puținele specii de stârci migratoare pe distanță lungă, iernând la sud de Sahara. Migrează în formații de zbor specifice, adesea formate din numere mari de indivizi. Când se hrăneşte cu pui de popândău, mai întâi îi îneacă în apă și apoi îi consumă. Pasărea este cunoscută și cu numele de stârc-roşu, bâtlan-roșiatic, bâtlan-scorțișor, ceapur-roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu.