Istorie

Originalul are lungimea 1,68 şi lăţimea 1 m. Se presupune că a fost donat mănăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos (actualmente Grecia), ctitoria lui Ștefan cel Mare, pe la 1500. În partea de jos are trei colţuri, fiind în formă de prapor bisericesc. Marginile lui sunt confecţionate din atlas roşu. Pe avers este reprezentat protectorul lui Ştefan şi al armatei Moldovei, călare pe cal alb, omorând cu suliţa un balaur. Tot aici, la margini putem vedea o inscripţie în slavonă cu litere de aur: „Ca un izbăvitor a celor robiţi şi a celor săraci apărător, neputicioşilor doctor, împăraţilor ajutor, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeul, să mântuiască sufletele noastre. Pe revers putem vedea botezul lui Isus Hristos cu următoarea inscripţie, deasemenea în slavonă: „În Iordan botezându-te, tu, Doamne, închinarea Treimii mi s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe tine numindu-te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit intrarea cuvântului. Cel ce te-ai arătat Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie.

Drapelul putea să fie confecţionat la curtea lui Ştefan de către meşteri străini, din Balcani şi din Est, în special din cnezatele ruseşti. Sf. Gheorghe, pe lângă faptul că era protectorul Moldovei şi a armatei sale, proteja şi Mitropolia Moldovei, de aceea unii istorici consideră că drapelul a fost un cadou comun mănăstirii Zografu a lui Ştefan şi a Mitropoliei Moldovei.