Descriere

Piesa este naturalizată în picioare, în poziție statică; cap/privire orientată spre dreapta. Blana este de culoare castanie pe spate și mai deschis pe burtă, deasă cu peri mari și aspri, sub care se află puful moale, des și scurt care îi asigură impermeabilitatea, dar și flotabilitatea. Corpul este lung, cu formă aerodinamică. Coada lungă este groasă la bază și se subțiază spre vârf și este utilizată atât la înaintat, cât și la cârmuit. Capul mic, turtit și lat; ochii sunt mici și vioi, dinții foarte ascuțiți; urechile rotunjite, scurte, puțin ieșite din blană, acoperite cu un opercul membranos. Membrele, scurte în raport cu corpul, sunt perfect adaptate la funcțiile pe care le îndeplinesc: membrele anterioare servesc la săpat și înot, cele posterioare doar la înot. Degetele au gheare unite printr-o membrană.

• Tip: Vidra
• Specie: Lutra lutra
• Taxidermist: V. Ufnarovschi

Caracteristicile: Vidra este un animal semiacvatic de amurg și de noapte, în rare cazuri poate fi văzută și ziua. Cântărește între 22-45 kg; are corpul perfect adaptat mediului acvatic în care trăiește. Poate rămâne sub apă până la 7 minute. Pe uscat, vidra se mișcă greoi, prin salturi. Mirosul, văzul și auzul în egală măsură, sunt foarte bine dezvoltate. Se hrănește preponderent cu pește (păstrăv, lipan, crap) și uneori cu raci, broaște sau alte mamifere acvatice mici. Vidra trăiește solitar, se poate reproduce pe tot parcursul anului, iar puii se pot naște atât iarna cât și vara. Femelele pot da viață la 2-4 pui în general, o dată la doi ani. Este specie critic periclitată (pe cale de dispariție). Animalul mai este numit lutră sau câine de râu. 

Arealul de răspândire:  se întâlnește pe toate continentele cu excepția Antarcticii și mai puțin în zona Australiei.

Curiozități: Galeria unei vidre are o intrare acvatică și una terestră. Vidra ocupă galeriile vulpilor sau viezurilor. Depozitează peștele vânat pe mal, sub pietre sau bușteni, apoi mănâncă doar părțile bune din el. De obicei, alege partea sângerie de la bronhiile peștelui și carnea fără oase a spatelui, restul lăsându-l pentru alții.

Vidrelor le place să se joace cu pietre sau cochilii de scoici. Mai mult, vidra poate jongla, aruncând pietrele cu pieptul sau cu burta. Nu are dușmani periculoși, în afară de om. Doar accidental poate fi prinsă de câini, de care se apară, însă, cu ferocitate.