Descriere

Acest tip de armă a făcut parte din echipamentul militar al unităților de cavalerie grea cu cuirasă a armatei rusești. Lama paloșului este din oțel de Damasc. Damasc era capitala Siriei, epicentrul armurierilor orientali.

Se presupune că modelul de față este o versiune din 1826 și este un paloș de ofițer. Lama din oțel este dreaptă, cu un singur tăiș, care începe de la mijlocul lamei și având vârful ascuțit pe ambele părți. Lama este prevăzută cu două șanțuri înguste paralele plasate lângă muchie, pe ambele fețe ale lamei, până la mijlocul paloșului. De la mijlocul paloșului spre vârf, pe ambele fețe ale lamei, sunt două șanțuri late, separate de o nervură. Spre vârf lama paloșului se îngustează. Inscripții: pe lamă, lângă mâner prin ștanțare este aplicată marca atelierului (magazinului) P.A. Fokin de mărfuri pentru ofițeri din Sankt-Petersburg, care a activat în perioada 1850-1915.  Pe revers: pe orizontală inscripția cu litere majuscule latine [DAMASC] – tipul oțelului.

Garda metalică (oțel) este complexă de tipul coșului închis; protejează mânerul pe partea dreaptă. Montura gărzii este prevăzută cu trei brațe radiale care pornesc din partea inferioară și se unesc în partea superioară, fiind fixate la muchia interioară a capului mânerului. Mânerul metalic îmbrăcat în lemn, apoi îmbrăcat în piele este înfășurat cu sfoară metalică spiralată, rezultă astfel un mâner canelat, cu caneluri spiralate pe întreaga suprafață de prindere. La partea superioară, mânerul este terminat cu un cap din alamă, de forma stilizată, cu muchia exterioară mai lungă decât cea interioară. Terminația inferioară a gărzii este răsfrântă în exterior.  Inscripții: pe gardă, în partea superioară a mânerului este aplicată prin ștanțare marca magazinului Fokin, care se deosebește de cea de pe lama paloșului, această reprezentând acvila bicefală, iar sub ea, în două rânduri textul scris în alfabet chirilic: [П.Фокинъ] – P.Fokin – proprietarul magazinului și [С.П.Б] – Sankt-Petersburg.

Oțelul de Damasc a fost un termen folosit în unele culturi occidentale începând cu perioada medievală pentru a descrie un tip de oțel folosit pentru săbii. Aceste săbii sunt caracterizate prin modele distinctive ale unor rețele fine de nervuri amintind de apa curgătoare vălurând sub acțiunea vântului. Lamele făcute din acest oțel aveau nu numai reputația de a fi dure și rezistente la rupere, dar și care puteau fi ușor rectificate în caz de distrugere redând o margine ascuțită și rezistentă.

Metoda originală de manufacturare a acestui tip de oțel s-a pierdut. Oțelul de Damasc a dat naștere la multe legende printre car,e ca de exemplu abilitatea de a tăia țeava unei puști sau de a tăia un fir de păr care cade pe lamă, dar nu există dovezi care să susțină aceste afirmații.